Cu subtilitate și fără răutate, vorbindu-mi despre meseria sa, despre rolul său, Mony Elkaïm îmi explica simplu cât de mult ne focalizăm atenția, câteodată, pe unul dintre membrii familiei noastre. Îi punem în cârcă toate relele, îl stigmatizăm ca fiind „bolnav” sau „deviant”, când el, de fapt, nu este adesea decât purtătorul unui simptom care privește toată familia…Ce frumoasă este atunci solidaritatea, dacă mergem cu toții să consultăm un terapeut, pentru a-i permite acestui „pacient desemnat” să iasă din starea în care se află…