Suntem consumatori mari de cărți. Însă puține ne-au pasionat atât de tare ca seriile despre care urmează să scriu mai jos. Mă gândeam să fac un soi de „primele 10 cărți preferate”, doar că cele două serii despre care voi vorbi mai jos se distanțează atât de mult de restul (vorbesc de sute de cărți) încât nici nu merită comparate.
Categorie: Tată profesionist
Mă sacrific…m-am săturat să mă tot sacrific!
Cineva se sacrifică pentru tine? S-ar putea să nu-ți placă ceea ce-ți va cere înapoi. De ce un articol despre sacrificiu? Acest articol este despre relațiile dintre membrii familiei, folosind drept metaforă, un exercițiu de Catan. V-ați jucat Catan Junior în familie*? E foarte fain. Și-am ajuns la etapa în care chiar și Dariusici profită. Adică nu se mai supără ușor atunci…
Vizită la castelul Chambord
Ceea ce-mi place cel mai mult la turismul occidental este modul în care-și pun în valoare patrimoniul. Castelul Chambord nu face excepție.
Singapore, acolo unde doar cine nu iese din casă nu învață
Dacă oriunde te duci sau te uiți găsești ceva care să-ți placă, să-ți hrănească curiozitatea și interesul, sunt șanse bune să te afli în Singapore. Este ca și cum politicienii lor au urmat la literă convingerile lui Edward Bernays, pentru că Singapore este tărâmul dorințelor. Încă nu înțeleg cum poate fi totul atât de bine proporționat. Aici, mi-au fost provocate limitele în multe dimensiuni cunoscute de mine. De exemplu, Germania era un model de curățenie și întreținere, însă niciun oraș nemțesc nu cred că ajunge la nivelul Singapore-ului. Însă dincolo de curățenie, infrastructură și dezvoltare economică, ceea ce-mi place cel mai mult este că mediul înconjurător îți vorbește permanent.
S-o acceptăm pe învățătoare așa cum este. Să suferim și noi, pentru că și ea a suferit.
S-o acceptăm pe învățătoare așa cum este. Să suferim și noi, pentru că și ea a suferit.
Educația centrată pe profesor. De ce sunt subliniate greşelile în şcoală?
De ce corectează profesorul caietele copiilor?
Gânduri despre plăcerea de a citi și bătălia de la Hattin
Gânduri despre plăcerea de a citi și bătălia de la Hattin
Părinții care nu se joacă
Discutam zilele trecute despre playful parenting, rețete de jocuri și arta hârjonelii, conversație care m-a dus cu gândul la Lawrence Cohen. Pentru mine, utilitatea primită în urma efortului de a-i citi cărțile este foarte mică, pe de-o parte, pentru că mă pot lansa ușor în joaca cu copiii. De exemplu, jocul meu preferat este să ne luptăm, nu al purcelușilor (adânc în sufletul meu, rămân în continuare un adult). Pe de altă parte, exemplele din aceste cărți se apropie prea mult de caracteristicile categoriilor de diagnostic din DSM-V (copiii fără poftă de joacă nu se întâlnesc la tot pasul, același lucru pot spune și despre părinții care-și interzic joaca de orice fel până în punctul în care nu mai pot relaționa cu ceilalți)…Părinții care nu se joacă
Ne educăm copiii pentru ceilalți
Neuronii-oglindă ar face pe mulți dintre noi să se pună în pielea oratorului și să-și autoevalueze trecutul și prezentul față de mesajul transmis. Inevitabil am privit și eu retrospectiv: ne educăm copiii pentru ceilalți.
Secretul meu, minciuna ta. Adevărul despre Moș Crăciun și alte chestiuni teribile din cotidianul nostru.
Secretul meu, minciuna ta. Adevărul despre Moș Crăciun și alte chestiuni teribile din cotidianul nostru.