Ionel privea în jos. Pleoapele-i apăsau ochii în timp ce colțurile interioare ale sprâncenelor mergeau în sus. Obrajii i se ridicară ușor și ei trăgându-i extremitățile buzelor în sens opus. -Mereu ești atât de sever cu tine? spune Vasile, citind tristețea de pe fața lui Ionel. -Nu știu la ce te referi. Trebuia să automatizez configurările alea de foarte mult timp și n-am reușit. Niciodată n-am timp!…